Arhivarea fișierelor este procesul prin care unul sau
mai multe fișiere (sau foldere) sunt grupate într-un singur fișier numit arhivă.
- Scopul
arhivării este fie organizarea, fie reducerea dimensiunii
fișierelor prin compresie.
- Fișierul
arhivă poate avea extensii precum .zip, .rar, .7z, .tar.gz.
Rolul arhivării
- Reducerea
spațiului ocupat pe disc sau medii de stocare.
- Gruparea
fișierelor pentru transfer mai ușor.
- Protejarea
fișierelor prin parolare și criptare.
- Backup
și arhivare pe termen lung a datelor.
Avantaje
- Economisirea
spațiului de stocare.
- Transfer
rapid al mai multor fișiere simultan (prin email, cloud etc.).
- Posibilitatea
protejării cu parolă.
- Organizarea
simplificată a unui set mare de fișiere.
Dezavantaje
- Necesită
programe speciale pentru a crea sau extrage arhive.
- Dacă
arhiva se corupe, toate fișierele din interior pot fi pierdute.
- Procesul
de compresie/decompresie consumă timp și resurse.
- Unele
tipuri de fișiere (ex. video, imagini deja comprimate) nu se reduc
semnificativ ca dimensiune.
Tipuri de arhivatoare
- Cu
compresie – reduc dimensiunea fișierelor (ex.: ZIP, RAR, 7Z).
- Fără
compresie – doar grupează fișierele, păstrând dimensiunea originală
(ex.: TAR în Linux).
Exemple de programe arhivatoare
- WinRAR
(.rar, .zip)
- 7-Zip
(.7z, .zip, .tar, .gzip)
- WinZip
(.zip)
- Pe
Linux – comenzi precum tar, gzip, bzip2.
Exemple de formate de arhive
- .zip
– folosit pe Windows și universal recunoscut.
- .rar
– format popular cu rată bună de compresie.
- .7z
– compresie ridicată, suportat de 7-Zip.
- .tar.gz
– foarte folosit pe Linux/Unix.
Viruşi informatici
şi antiviruşi
Virusul informatic este un program creat de oameni, de dimensiuni
mici, cu efecte distrugătoare (poate distruge programele sau echipamentele calculatorului). Sursele de provenienţă a viruşilor sunt diverse: citirea unui CD,
DVD, memory stic sau dischete contaminate, folosirea softului pirat, Internetul.
Numărul actual al viruşilor este foarte mare mai ales că zilnic apar alţii noi. Fiecare program infectat poate la rândul lui să infecteze alte
programe.
Viruşii pot exista în calculator ca fişiere executabile sau
ataşate altor fişiere (paraziţi). O dată intrat în calculator, virusul nu este activ imediat, el se activează când accesaţi fişierul cu care a
fost adus.
Exista şi viruşi nedistructivi (din punct de vedere al datelor), care doar afişează un mesaj pe ecran, lansează o melodie sau doar se
reproduc. Pagubele pe care le produc aceştia constau în timpul pierdut şi banii utilizaţi pentru a-i îndepărta.
În funcţie de ţinta lor de distrugere viruşii pot fi clasificaţi în:
- viruşi hardware - afectează echipamentul fizic al calculatorului (se întâlnesc mai rar)
- viruşi software - afectează software-ul calculatorului (inclusiv sistemul de operare)
Viruşii software pot infesta:
